Țelul blogului

Acest blog a luat ființă pentru a prezenta opera lui Caragiale "Five O'Clock".

Părerea mea personală

În opinia mea faptele prezentate de către scriitor sunt cu învățăminte pentru toate lumea pentru că ne arată diferența dintre aparență și esență.
În primul rând, ne arată că unele personaje care se dau drept cucoane de clasă sunt în realitate niște inculte. Cum ar fi Măndica care se dă mare dar de fapt obiceiurile sale nu țin de înalta clasă. Ea a spus pe Roza "Apăi, de ce dracu nu-l aduci odată?".
În al doilea rând, ne dăm seama că acest obicei a fost preluat de la aristocrații englezi care obișnuiau să servească five o'clock tea. Aceasta fiind preluat și la București a oferit acelora să bârfească. 
Deci, "Five O'Clock" este o povestire comică cu morală.

Rezumat

Povestirea ne arată un fragment din obiceiurile cucoanelor și domnilor de la București în aceea perioadă. Lumea mondenă a preluat obiceiurile din regatele renumite astfel five o'clock tea, ceaiul de la ora 5 devenind o obișnuință în lumea mare. Aceste evenimente erau programate în familii săptămânal fixând o anumită zi. În povestirea lui Caragiale această întâmplare a fost într-o zi de joi. Naratorul este invitat o astfel recepție știind clasa și calitatea locului unde este invitat dă curs invitației cu cea mai mare plăcere ajuns la fața locului și primit în fastoasa încăpere el asigură gazdele sale de tot respectul lui și afecțiunea sa pentru ele. Ține un mic discurs despre părerea și bucuria lui de a fi în anturajul doamnelor deoarece acestea au un talent aparte de a discuta despre nimicuri având talentul să-și expună părerile deosebit de diversificat. În comparație bărbații nu au acest talent nici în situațile cu probleme serioase. Doamnele întreabă pe invitatul lor dacă a fost la circ și pe cine a văzut acolo, care persoane cunoscute a mai fost prezente, cine cu cine a conversat, cine pe cine a salutat astfel începând bârfa. Care doamnă, cucoană s-a văzut cu cine. Personajul nostru răspunde cu eleganță la toate întrebările încercând un stil de răspuns cât mai elegant. Faza comică este aceea că persoanele menționate că au fost văzute la circ și că ar fi și întâlnit au venit și ei la ceaiul de la ora cinci la aceste cucoane.  Așa fiecare începe a se porta în stil actoricesc cu întrebări și răspunsuri cu subînțeles. Personajul nostru încearcă să scape de situația creată și încearcă să plece căt mai repede. Renunțând la ceaiul oferit și la ospitalitatea cucoanelor reușește în final să plece iar la ieșire se întâlnește cu bărbatul bârfit care vrea să vină și el la aceste cucoane dar naratorul sfătuiește mai bine să renunțe. Finalul este unul comic care ne reprezintă viața mondenă din Bucureștiul de altă dată.

Părerea cititorilor

"Geniul lui Ion Luca Caragiale constă în faptul că este un maestru al formulării faptelor într-un stil ironic, hazliu cu scene a căror realități ne arată viața reală printr-o prizmă filozofică, aceea a filozofiei vieții."

"Pentru mine această povestire este plină cu situații comice, vesele și cu un umor tipic al lui Caragiale. Contrastul dintre aparență și esență este reprezentat cu un talent deosebit."

"Ceea ce nu am plăcut atât de mult este persoana naratorului care după părerea mea putea să aibă un caracter mult ma bărbătesc."

"Toate povestirea este o prezentare excelentă a mai multori caractere vizând interiorul și exteriorul arătând înlăuntrul tuturor precum și purtările si reacțile de fațadă."

"Aceasta este o operă extraordinară a lui Caragiale iar personajul care mi-a plăcut cel mai mult este Tincuța cea care este întreruptă tot timpul de către sora sa, Măndica."


(Părerile elevilor sunt acelea pe care am auzit și am menționat.)

Ilustrații despre povestirea "Five O'Clock"

Ion Luca Caragiale

Autorul povestirii "Five O'Clock" este binecunoscutul scriitor Ion Luca Caragiale cunoscut și recunoscut atât în țară cât și peste hotare.
El s-a cunoscut în localitatea Haimanale în anul 1852. A fost un dramturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. 
Părinții lui au fost actori, numele mamei Ecaterina iar cel al tatălui Luca. 
Cursurile școlare a început la Ploiești și le-a terminat la București. 
Scrierile sale au apărut în următoarele reviste și ziare: Famila, Ghimpele, Alegătorul liber, Claponul, Timpul.
A fost membru al mișcării literare Junimea. 
Operele sale de seamă sunt următoarele: "Năpasta", "O scrisoare pierdută", "O noapte furtunoasă", "Smărăndița".
A decedat la Berlin în anul 1912.
Este o figură marcantă a literaturii românești ca o recunoaștere a geniului său actualmente chipul său se regăsește și pe bancnota de 100 de lei a româniei.